Despre căutare XV

CATEGORIE 
septembrie 5, 2017

DESPRE CĂUTARE XV

Erou este cel ce caută. Sfânt cel ce este căutat.

⸭⸭⸭

Să ieșim din logică. Să intrăm în logos.

⸭⸭⸭

Trecut – prezent – viitor – Prezent….traseul oricărei căutări.

⸭⸭⸭

Căutarea se petrece totdeauna în interiorul limbajului. Dacă limba nu ar fi infinită, nu ar fi posibilă căutarea. Limbajul este – simultan – mediul căutării, ținta ei, și călăuza.

⸭⸭⸭

Visul meu recurent este mereu o rătăcire. Să explice asta de ce scriu aceste gânduri despre căutare?

⸭⸭⸭

Mirarea. Dacă nu te miri, nu cauți. „Nu e cu putință ceva nou” în afara mirării. Teoria sufocă mirarea. Theoria deschide mirarea spre viziune. Mirarea este împotriva obișnuinței.

⸭⸭⸭

Distanța. Fără distanță – radicală! – nu există căutare. În Cabală cuvintele Ruah (spirit, suflu divin) și Revah (lărgime, distanță) sunt arătate ca având aceeași energie semantică. Duhul are nevoie de spațiu pentru a se desfășura. Și toată această căutare se topește în boare, adiere, parfum: Reah. Finalitatea căutării (oximoron cârjă a limitelor minții noastre) stă numai și numai în această fină, delicată, impalpabilă foșnire de miresme.

⸭⸭⸭

Căutarea se face în interiorul limbajului, dar căutarea nu este limbaj. Ea este eveniment!

⸭⸭⸭

Acolo unde eu îl găsesc pe Dumnezeu, cu atât mai mult cu cât continui să-L caut, mă găsesc cu atât mai mult pe mine însumi cu cât  nu încetez să-L caut pe Cel a cărui imagine sunt. În locul sinelui, nu se află o figură a conștiinței, nicio manieră a lui subjectum, ci Acesta cu care sinele se aseamănă și la care se referă”  Jean-Luc Marion

⸭⸭⸭

De unde senzația asta că toate limbajele au murit? Că nu mai folosim, propriu-zis, cuvintele, ci, rostindu-le, încercăm să le facem un  fel de respirație artificială, să le înviem? Trăim printre cadavre de cuvinte, de sensuri, și ne dorim, scriitorii, în postura aceluia ce a poruncit: Lazăre, vino afară! Limbajul nostru a murit și pute.

⸭⸭⸭

În marea trecere? Nu, în continuă trecere. „Ceva” – pauză – „Alt(sau același?)Ceva”. Acesta este traseul căutării. Circular. Și totuși, trebuie să ieși din cerc. Cine te strigă?

⸭⸭⸭

Pe măsură ce textul meu devine mai obscur, îmi dau seama ce înseamnă blocajul în căutare. Nu blocajul căutării…

⸭⸭⸭

Poți simți că te caută, de pildă, anotimpul? Atunci ești liber în căutare. Să știi cine te caută, căci este totdeauna un cine.aștepți (pilda fecioarelor înțelepte). O amânare care are valoare de înaintare. Un fel de stretching mintal. Pe grupe de mușchi. Răbdarea infinită a căutării.

⸭⸭⸭

Căutarea te obișnuiește cu moartea pentru că este singura experiență terestră care îți oferă sentimentul acut al trecerii. A faptului de a fi în trecere.

⸭⸭⸭

„- Am să te dezvălui, spune sinele. – Am să mă ascund, spune sinea. – Am să te găsesc în toate ascunzișurile, spune sinele. – Caută-mă și mai departe, am să mă ascund în tine, spune sinea”. (Noica, Rostirea, p.20).  Joc psihologic și ontic dezvăluit de dublura existentă în limba română. Biblia începe cu litera B(et), deci cu doi-ul. Omul este el însuși dual, în multe dintre „citirile” la care este supus. Ca și în această căutare ființială pe care o descrie Noica.

⸭⸭⸭

Ce adjectiv – substantiv splendid: nesfârșit! Interior oximoronic. Sugerează ceva teologal: ceva care are început dar nu are încheiere. Traseul sensului care se naște și nu se încuie niciodată.

⸭⸭⸭

 

 

 

Distribuie

[DISPLAY_ULTIMATE_SOCIAL_ICONS]
Publicat în
Publicat de
Christian Crăciun
Profesor, scriitor (eseist). Absolvent al Facultății de Limba și Literatura Română în 1976. Doctor în filologie din 2005, cu un studiu despre imaginarul temporal eminescian. A deținut rubrici de critică literară în revistele anilor 90 L.A.&I și A.L.A. și a publicat în alte reviste de cultură.

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© 2017 Christian Craciun.
cross