Aspectul simbolic al strigătului marinarului: Pămînt!!! Adică: m-am regăsit pe mine! Am regăsit adevărul din mine, mi-am regăsit esența. Sînt salvat. Conform Geneza 12.1: „După aceea a zis Domnul către Avram: Ieși din pămîntul tău, din neamul tău și din casa tatălui tău și vino în pămîntul pe care ți-l voi arăta Eu”. Traseul regăsirii de sine: de la pămînt la pămînt. Adam, să nu uităm, este numele ebraic al pămîntului (Adamah). Călătoria este descoperirea pămîntului, adică a esenței, adică a numelui ascuns și veșnic.
⸭⸭⸭
Oedip la Colonos: Cuvintele noastre nu sînt oarbe. Cînd toată vederea cea înspre exterior („Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă”) se stinge, rămîne vederea prin cuvînt. Logosul interior. Sînt mult etape prin care Căutătorul trebuie să treacă pentru a ajunge la treapta cuvîntului interior. Cel care nu se rostește, dar se aude. „Și tot poporul a auzit fulgerele și tunetele și sunetul trîmbițelor, și a văzut muntele fumegînd; și văzînd, tot poporul a dat înapoi și a stat departe, temîndu-se. Apoi a zis către Moise: Vorbește tu cu noi și vom asculta, dar Dumnezeu să nu grăiască cu noi, ca să nu murim”. (Ieșirea 20.18) La un moment dat, trebuie să te oprești din înaintarea vană și să asculți. Finală este Vocea.
⸭⸭⸭
Antropologic, sîntem o căutare. Nu sîntem noi înșine, ci numai trepte, ierarhii. Niciodată încheiați, numai prin moarte.
⸭⸭⸭
De necrezut cît de greu se deschide inima căutării. Cel mai greu de obținut este o inimă deschisă!
⸭⸭⸭
Geometric, ne imaginăm căutarea ca o linie care leagă pe A de B. În realitate, căutarea este linia care leagă pe A de A.
⸭⸭⸭
Din Jurnalul lui Mircea Eliade. „. Fiecare exilat e un Ulyse în drum spre Ithaca. De ce-am fost osîndiți de zei? …Orice existență reală reia Odiseea. Drumul spre Ithaca – drum spre Centru. Ceea ce aflu deodată este că oricărui exilat (tocmai pentru că a fost osîndit de „zei”, adică de Puterile care decid destinele istorice, pămîntești) i se oferă această șansă de a deveni un nou Ulyse. Dar pentru asta, trebuie să știe să citească un înțeles ascuns în rătăcirile lui, să le înțeleagă ca o lungă serie de încercări inițiatice (voite de „zei”), de obstacole în drumul spre casă (spre Centru). Asta înseamnă a vedea semne, înțelesuri ascunse, simboluri în suferințele, deprimările, uscăciunile de toate zilele. A le vedea, a le citi – chiar dacă ele nu sînt acolo; văzîndu-le, construiești o structură și citești un mesaj în curgerea amorfă de întîmplări în fluviul monoton al faptelor istorice”.
⸭⸭⸭
Despărțirea. Dacă nu s-ar fi despărțit de creația Sa, Dumnezeu, și dacă Omul nu s-ar fi despărțit de paradis, căutarea nu ar fi existat. Ea este în de sine întregitoare.
⸭⸭⸭
Ai fost tu pînă la izvoarele mării sau te-ai plimbat pe fundul prăpastiei? Ți s-au arătat oare porțile morții și porțile umbrei le-ai văzut? Ai cugetat oare la întinderea pămîntului? Spune, știi toate acestea? Care drum duce la palatul luminii și care este locul întunericului, ca să știi să-l călăuzești în cuprinsul lui și să poți să nimerești potecile care duc la el acasă? Ai ajuns tu la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei? Unde se risipesc aburii și se răspîndește pe pămînt vîntul de la răsărit? Are ploaia un tată? Cine a zămislit stropii de rouă? Poți tu să legi cataramele Pleiadelor sau să deznozi lanțurile Orionului? Poți tu să scoți la vreme cununa Zodiacului și vei fi tu cîrmaci Carului-Mare și stelelor lui? Cunoști tu legile cerului și poți tu să faci să fie pe pămînt ceea ce este scris în ele? (IOV – 38.ș.u.) Altă geografie a căutării pămîntului interior/făgăduit/ales.
⸭⸭⸭
